Feeds:
Articole
Comentarii

 

uliu4

Cel mai adesea înțelegerea vine într-un moment în care ne abandonăm, în care ne dăm voie să simțim, în care suntem receptiv la mișcările naturii. Cu câțiva ani în urmă mă aflam într-un loc absolut special pentru mine, Munții Bucegi, Babele și Sfinxul. Mă ascunsesem într-un loc ferit de invazia turiștilor în șlapi și înarmați cu teribilul aparat foto sau, mai nou, smartphone, gata să imortalizeze ceea ce pare a fi, la prima vedere, niște stânci. Eram întinsă confortabil pe mușchiul umed ce mirosea a pământ și a verde și stăteam într-o stare de contopire cu tot ce îmi oferea acel moment: liniște, pace, expansiune.

uliu3

Am auzit, la un moment dat un vag fâșâit care mi-a atras atenția. Nu știam de unde vine dar era clar undeva deasupra mea. Era un sunet care mă înfiora, în sensul că mă umplea de un sentiment înalt, puternic. S-a auzit din ce în ce mai aproape, mai puternic, mai plin și am văzut un uliu care se rotea deasupra mea. M-a cuprins un sentiment de extaz și urmăream fascinată mișcările lui, din când în când bătea puțin din aripi apoi plana în bătaia vântului descriind cercuri când mai largi când mai strânse. L-am rugat să-mi dea ceva din capacitatea lui de a se înălța, de a se pierde în înaltul cerului, de a scruta orizontul. Încet, încet simțeam cum îl ține vântul și cum, de acolo de sus, privește în depărtări sau foarte atent în jos. Țipătul lui îmi trecea prin toată ființa și am văzut cum se mai adună încă alți doi ulii. Mă pierdeam în cercurile lor și am simțit cum sunt acolo, cu ei, una cu uliul pe care îl rugasem, mâinile mi se întindeau, creșteau, prin pene îmi bătea vântul și nu-mi mai simțeam greutatea trupului. Planam. Vedeam toate crestele, toate orașele din vale, Sfinxul și, în același timp privirea îmi era concentrată undeva lângă nas/cioc și puteam să văd detaliile brazilor sau a oamenilor de dedesubt.

uliu2

Am plonjat, am plutit, m-am învârtit în cercuri largi, am zburat…

Imagine0373

A mai trecut un an. De multe ori abia șteptăm să treacă ziua de lucru, săptămâna, să vină vara sau Crăciunul. Astăzi este momentul să ne oprim, să vedem cu adevărat că a mai trecut un an. Dacă ați avut ceva proiecte poate ar trebui să vă întrebați dacă s-au realizat. Am constatat pe pielea mea că, de multe ori, ni se întâmplă să se realizeze ceea ce ne-am propus pentru anul in curs dar nici să nu observăm sau chiar să nu ne aducem aminte ce am intenționat. Așa încât, vă propun astăzi ca, printre alte pregătiri pentru petrecere, să ne ocupăm puțin și de sufletul nostru. Am auzit de curând la televizor o fraza care mi s-a imprimat in minte: așa cum vei arăta de revelion, așa vei arăta tot anul. Și nu am putut să nu mă gândesc că toți ne pregătim să întâmpinăm anul eleganți, curați, îmbrăcați în haine noi, dar hai să vedem cum arătăm și pe dinăuntru și să ne primenim puțin sufletul.

Luați-vă ceva timp azi, de-a lungul zilei, așezați-vă undeva comod, puneți puțină muzică de relaxare, folosiți zuruitori sau tobe sau pur și simplu ascultați liniștea. Afumați-vă cu salvie sau tămâie. Apoi încercați să vă aduceți aminte anul care tocmai se încheie. Secvențele cele mai importante dar și cele care par, la prima vedere, mai puțin semnificative. Nu treceți cu vederea nici evenimentele plăcute nici cele care v-au adus mai puțină bucurie. Pe măsură ce ele revin în memorie, mulțumiți pentru cele care v-au încântat, încercați să vedeți dacă vi le-ați dorit, dacă le-ați cerut sau dacă pur și simplu au fost un dar de la Univers și, oricum, încercați să înțelegeți cum de s-au împlinit, cum de s-au realizat, ce ați făcut voi și ce a fost ajutor divin, ce înțelegere și înțelepciune v-au adus. Pentru cele care v-au adus suferința plângeți dacă e nevoie și mai ales încercați și despre ele să înțelegeți mesajul pe care îl au pentru voi, lecția de viață pe care trebuie să o parcurgeți. Chiar dacă v-a durut, cu siguranță v-au întărit în vreun fel și v-au făcut mai înțelepți. Mulțumiți încă o dată pentru tot ce ați primit iar tot ce nu v-a plăcut sau v-a durut scrieți pe o bucată de hârtie.

Următorul pas este să vă întrebați dacă sunteți cu adevărat dispuși să renunțați la acele dureri, la acele tipare, la acele obișnuințe care v-au făcut rău în anul care a trecut. Citiți de mai multe ori hârtia pe care ați notat. Dacă vă simțiți dispuși să renunțați la suferință, aprindeți o lumânare și rugați focul să curețe ceea ce nu mai aveți nevoie, să transforme durerea în ceva bun, să va aducă liniște. Apoi puneți în foc hârtia respectivă și stați un pic cu atenția la ceea ce pleacă acum de la voi, de pe umerii voștri, la ceea ce renunțați și la eliberarea care se produce. Rugați Creatorul să vă mai ia și el din poveri căci încrederea în ajutorul lui poate face minuni. Stați cu capul plecat și rugați-l să vă ia greutățile de pe umeri, chiar și pe cele pe care le cărați fără să știți sau pe cele pe care nu știți cum să le transformați.

Acum așezați-vă din nou comod și, pe ritmul tobei, al zuruitorii, al unei muzici relaxante sau în liniște încercați să simțiți, să intuiți, să percepeți, să înțelegeți care e planul vostru pentru anul care vine. Încercați să depistați ce aveți cu adevărat nevoie pentru a avea o viață mai bună. Orice ar fi scrieți pe o altă bucată de hârtie. Nimic nu e de exclus: încredere, pace sufletească, un alt serviciu, un proiect, o relație mai bună, sănătate, prosperitate, orice credeți că aveți cu adevărat nevoie. Păstrați hârtia cu voi și, la 12 noaptea, rugați anul care vine să vă aducă ceea ce ați scris acolo, rugați Creatorul ca în anul următor să aveți susținere pentru proiectele voastre. Puteți face asta în gând zâmbind invitaților, nimeni nu trebuie neapărat să știe, spun asta pentru că poate vă petreceți revelionul la restaurant sau într-un loc public. Suntem spirituali dacă simțim așa, indiferent de condițiile în care ne aflăm.

Vă doresc să reușiți în anul care vine să vă ascultați inima, să nu vă trădați sufletul și să parcurgeți cu grație drumul pe care spiritul vostru l-a ales în această existență.

Doamne-ajută!

Imagini_de_Sarbatori_Poze_de_Craciun_1

În această seară se naște Isus. E o mare sărbătoare creștină pe care o respectă și o îndrăgesc multe popoare și, vrei sau nu, te lași furat de „spiritul Crăciunului”. Hai să privim mai atent la ce simbolizează, însă, acest moment din an.

Avem, pe de o parte, nașterea lui Isus, cum spuneam și, pe de altă parte, apariția misterioasă a lui Moș Crăciun, noaptea, cu darurile. Oare de ce această suprapunere? Ce înseamnă ea pentru noi, cei de astăzi, oamenii secolului XXI? În Moș Crăciun nu mai crede nimeni, asta e sigur. Și, totuși, ne uităm cu drag, împreună cu copiii noștri, la filme legate de încrederea în Moș, cumpărăm cadouri ca să-i bucurăm pe cei dragi. De ce? În ce credem, de fapt? În magie, în miracole, în fabulos? Deși le căutăm cu asiduitate în viața noastră, deși ne așteptăm mereu să ni se întâmple ceva extraordinar, ni se pare, totuși, o copilărie să credem în legende cu Moș Crăciun. Păi atunci ajungem la o contradicție în termeni: cum să ni se întâmple ceva magic dacă nu credem? Și tocmai asta nu vedem: că tot ce ni se întâmplă în această seară este magic: orice gest, oricât de mărunt, orice cadou, orice vorbă bună sunt magie pură.

Am văzut de curând un reportaj despre niște oameni săraci pentru care câțiva tineri adunaseră mâncare și jucării și le dăruiseră cu ocazia sărbătorilor. Copiii care le-au primit erau atât de fericiți: venise Moșul la ei pentru prima dată. Asta e ceva magic. Deci, dacă vrem să vedem magie trebuie doar să fi prezenți și conștienți.

nasterea_lui_isus

Acum referitor la celălalt aspect despre care vorbeam la început: nașterea lu Isus. Știm cu toții povestea vieții lui, care a impresionat o lume întreagă și care a câștigat atâția adepți. Dar ne gândim vreodată la semnificația venirii lui pe pământ? În fond, ce a predicat, ce a afirmat mereu Isus: că el este fiul lui Dumnezeu și că nu face altceva decât voia lui. Dar, oare, nu sutem cu toții copiii Creatorului, făcuți „după chipul și asemănarea lui”? Atunci de ce nu îl ascultăm și noi, toți? Din același motiv pentru care nu ne așteptăm să coboare pe horn Moș Crăciun: pentru că ne-am pierdut încrederea și credința.

Toate minunile pe care le-a înfăptuit Isus nu au fost decât puterea divină transmisă prin trupul și mintea lui. El mereu a afirmat că nu are nici o putere decât harul divin care circulă prin ființa lui și în care el crede cu tărie. Și atât de mult a crezut încât nu a ezitat să-și dea și viața. Mai suntem dispuși astăzi la astfel de sacrificii în numele credinței?

Eu vă propun ca, diseară, SĂ CREDEȚI! Și în povestea lui Moș Crăciun și în nașterea lui Isus. Să vă luați ceva timp în care să stați cu voi înșivă și să vă gândiți ce aveți nevoie, nu ce v-ar plăcea, ci ce aveți nevoie să se nască în această seară magică în sufletul vostru, ce vreți să primiți în dar: poate mai multă înțelepciune, poate curaj, răbdare, poate mai mută încredere, poate bucurie, poate aveți nevoie de sănătate, înțelegere, poate claritate și clarviziune. Găsiți ceva ce chiar aveți nevoie să manifestați în viața voastră, rugați-l pe Moș Crăciun să vă aducă în dar acel „ceva” și apoi rugați-vă la Isus să se nască în voi acel lucru și să crească în ființa voastră.

Vă doresc sărbători cu bine, echilibru, înțelepciune și încredere.

Vă îmbrățișez,

Ioana Madi

banner fb initiere ian 2015

 

16, 17, 18 Ianuarie 2015 – O viziune șamanică asupra vieții – seminar de inițiere în șamanism, cu Ioana Madi Dumitrescu, practicant al terapiilor șamanice de vindecare de aprox. 7 ani, instructor de șamanism
•Vă veți familiariza cu teoriile șamanice asupra realității
•Veți primi ajutoare din lumea spirituală: animale de putere și ghizi spirituali
•Veți învăța despre citirea câmpurilor energetice
•Veți învăța despre divinație
•Veți practica ritualuri legate de roata leacului și direcții (E, S, V, N)
•Veți afla despre cosmosul șamanului
•Veți învăța cum să aduceți energie benefică pentru voi și pentru alte persoane
•Veți invăța tehnici și ceremonii pe care să le practicați acasă pentru evoluția personală și pentru echilibrare
•pretul participarii este de 300 de lei, daca se achita integral pana pe 10 ianuarie se ofera o reducere de 20%, inscrierea presupune un avans de 100 de lei pana pe 10 ianuarie

 

Probabil că aţi auzit în ultima vreme tot mai des vorbindu-se despre shamanism şi poate v-aţi întrebat ce este de fapt şi cu ce se ocupă. Poate că acest cuvânt v-a stârnit curiozitatea, poate v-a intrigat, poate vi s-a părut că sună interesant sau poate v-a înfricoşat, poate l-aţi asociat cu o cale spirituală sau poate chiar cu magia. În seminarul pe care vi-l propunem veţi dezlega misterul, veţi afla ce înseamnă cu adevărat shaman şi shamanism. Cuvântul shaman provine din Siberia şi poate fi tradus ca „cel care vede în întuneric”, vraci, vindicător.  Acelaşi tip de terapeut este întâlnit în jungla amazoniană cu numele de curandero iar în România ca zgrimnitaş, solomonar sau, şi mai simplu, „vindecătoarea satului”.

Fiecare dintre noi avem diferite întrebări la care căutăm răspuns, uneori poate întreaga viaţă, fiecare ne dorim sa traim împliniţi din multe puncte de vedere: material, sănătate, profesional, afectiv, spiritual. Vindecarea însa începe cu noi înşine, cu sufletul nostru, care ne cere să ne întoarcem la adevărurile simple ale vieţii, la acceptare şi pace interioară, celelalte venind apoi de la sine. Shamanismul exact asta propune, încă din cele mai vechi timpuri, vindecarea sufletului, prin diferite metode şi tehnici, pentru a ne aduce mai aproape de noi inşine, de fiinţa noastră, pentru a ne aminti că suntem în primul rând spirite, pentru a ne găsi pacea si echilibrul interior.

În workshop-ul pe care vi-l propunem vom afla câte ceva despre universul shamanului, despre metodele sale. Vom învăţa să practicăm călătoria shamanica şi vom căuta să ne extindem percepţia asupra sinelui personal. Vom afla că putem să primim oricând ajutor de la animalele de putere şi de la ghizii spirituali, aceştia fiind cei care ne vor conduce pe calea divinaţiei, a diagnosticării, a „citirii” câmpurilor emoţionale. De asemenea, vom începe să cunoaştem practici de vindecare şi de recuperare a energiei vitale pe care le putem folosi oricând pentru noi înşine şi pentru alţii.

Ne vom apropia de sondarea lumii noastre interioare, vom afla cum să transmutam în lumina şi iubire energiile mai puţin benefice. Fricile, dezamăgirile, durerile noastre cele mai profunde se pot dovedi uneori căi spre cunoaşterea de sine şi spre eliberarea de multitudinea de gânduri şi întrebări care ne chinuie mintea. Vom lucra cu ritualuri ce sunt legate de roata leacului, de direcţii, anotimpuri, elemente, şi vom afla mângâiere, alinare şi sprijin în onorarea stramoşilor, practică şamanică străveche.

Vă aşteptăm să pătrundem în tainele sufletului nostru, să călătorim în lumea nonordinară şi să ne extindem conştiinţa pentru a ne uni cu toata Creaţia.

Pentru a participa la acest workshop puteţi solicita informaţii de la Ioana Madi Dumitrescu, tel: 0726270909, mail: mady_dumitrescu9@yahoo.com.

Imagine0370

Azi este solstitiu de iarna. Asta inseamna ca va fi cea mai lunga noapte din an si prima zi de iarna. Este un moment foarte bun sa observam ce se intampla cu natura si animalele din jurul nostru. Copacii sunt desfrunziti si asteapta cuminti sa vina primavara pentru a putea inmuguri. Animalele isi reduc activitatea si multe dintre ele hiberneaza. Pamantul e maro, cel putin deocamdata, si parca sta in asteptarea zapezii care sa il acopere si sub care sa incolteasca semintele pana la primvara, când vor putea rodi din nou.

Cred ca ar trebui sa invatam din toate acestea si sa acceptam ca acum este un timp al lui „a sta”. In sensul ca ar trebui sa ne oprim un pic din agitatia zilnica, chiar daca ne apropiem de sarbatori si toata lumea face cumparaturi, curatenie, mancare, etc. Dar chiar si acestea le putem face cu o anumita liniste in suflet, cu un fel de calm interior, cu bucuria caci, intr-adevar, vin zile de sarbatoare.

Am incercat zilele acestea sa circul prin oras cu masina ca sa-mi achit cateva facturi si sa cumpar ceva de mancare, nu neaparat pentru sarbatori ci lucruri uzuale. E o nebunie in oras. Toata lumea se grabeste, nu stim unde, pe strada esti mereu claxonat, in supermarket esti calcat in picioare la propriu, impins, injurat. Am vazut la televizor cum oamenii s-au inghesuit, imbrancit, lovit, pentru a cumpara cratite, oale, la reducere. De ce? Cele pe care le-au folosit nu mai sunt bune dintr-o data numai pentru ca pot lua putin mai ieftin altele? In loc sa ne bucuram de aceste pregatiri de Craciun, ne agitam, ne vorbim urat, ne grabim. Unde? Si pentru ce? Cred ca ar fi bine sa meditam putin la aceste aspecte.

Odata cu începerea iernii intram, din punctul de vedere al rotii leacului, cea care ne poarta prin viata, in Nord, in zona de alb, de liniste si pace. Acum e momentul sa avem grija de semintele pe care le punem in sufletele noastre, sa le tinem de cald, sa la oferim ocazia si timpul sa incoteasca. Iarna e timpul in care se spun povestile si se sta la claca. Acum avem timp sa ne gândim la ce vrem sa facem anul viitor. Si asta cu atat mai mult cu cat se incheie acus anul 2014 si incepe un an nou. A fi bine sa meditam acum la ceea ce s-a intamplat bun sau mai putin bun in anul pe care tocmai il încheiem, sa ne gândim la proiectele pe care le-am avut, in ce masura s-au realizat sau nu, etc. Si sa ne luam un timp, teoretic pana la echinoctiu, dar, pentru ca traim in mijlocul orasului, macar pana dupa revelion, in care sa ne cultivam linistea interioara, sa ne adunam in inima si sufletul nostru si sa coacem samanta care vrem sa rodeasca in primavara.

Si pentru ca astazi e cea mai lunga noapte din an va propun un exercitiu. Diseara, inainte de culcare, faceti o rugaciune din suflet catre Creator sa va dea peste noapte o viziune, un vis, o intelegere asupra a ceea ce ar fi indicat sa plantati, acea samanta despre care vorbeam, sa aflati ce vrea sufletul vostru sa experimenteze anul viitor si cum sa puneti in aplicare. Intindeti-va in pat, respirati adanc pana simtiti ca se linistesc gandurile si pana reusiti sa va relaxati. Apoi rugati Creaorul si orice alte forme de ghizi spirituali cu care lucrati sa va aduca peste noapte o viziune, un vis, sa va treziti dimineata cu o intelegere despre samanta pe care trebuie sa o ajutati sa incolteasca si sa rodeasca in primavara. Si pentru ca e noaptea cea mai lunga poate veti avea timp suficient sa o primiti. Succes!

 

DSC01499

Orice cale de cunoaştere spirituală presupune parcurgerea unor etape. Nimeni nu atinge revelaţia dintr-o dată, nimănui nu i se oferă viziuni din prima clipă când se retrage în singurătate, nimeni nu intră direct într-o stare de lipsă de gânduri de la prima meditaţie.
Şi în ceea ce priveşte tehnicile, ceremoniile, ritualurile şamanice lucrurile stau la fel: este nevoie de un timp anume şi de practicarea constantă pentru a ajunge la o anumită înţelegere, cunoaştere sau revelaţie.
Primul pas care trebuie făcut este să luăm contact cu filosofia, cu poveştile, cu cântecele şamanice, să testăm ce înseamnă a avea înţelegeri, simţiri, să abandonăm puţin analiza raţională şi să punem puţin mai mult accent pe intuiţie. Este foarte important să învăţăm o serie de exerciţii, de tehnici, de ritualuri, ceremonii şi cântece pe care să le practicăm cât mai des.
Un alt pas foarte important este să ne echilibrăm din punct de vedere energetic, să ne redobândim forţa vitală. Şamanismul consideră că orice persoană se naşte în echilibru energetic dar, pe măsură ce înaintează în viaţă, anumite parţi de energie/ forţă vitală/ suflet rămân implicată în diferite experienţe traumatizante. Psihologia numeşte acest proces disociere iar şamanii pierdere de suflet. În acele locuri de unde se desprind părţi de suflet sau parţi de energie se pot ataşa energii nefaste pentru organism, care nu sunt la locul lor, care nu aparţin corpului energetic al persoanei. Astfel, un aspect esenţial ar fi să ne curăţăm corpul energetic de aceste energii care nu sunt ale noastre şi apoi să chemăm acasă părţile care ne lipsesc, cele care au rămas ataşate de cine ştie ce evenimente neplăcute din viaţa noastră.
Foarte important este, de asemenea, să ne aducem aminte de faptul că nu suntem separaţi de tot ce ne înconjoară: Creator, Univers, Soare, Lună, Pământ, Natură, Plante, Animale, Elemente, Direcţii, Oameni. Totul este interconectat şi ar fi bine să ne aducem aminte să trăim în armonie, să ne reacordăm la ciclurile universale.
Un element important este şi familia noastră de sânge, cea în care am făcut primii paşi în viaţă şi în care ne-am format şi primele tipare, traume, limitări. Ar fi în favoarea noatră să ajungem să ne acceptăm familia de origine dar şi cea nouă, să ne raportăm la membrii acestora din locul înţelepciunii şi al compasiunii.
Un pas ce pare înfricoşător este trecerea dincolo iar cuvântul „moarte” este în timpurile în care trăim aproape tabu. Realitatea este, însă, că doar acceptând ideea că vom face şi această trecere, că vom părăsi la un moment dat planul fizic, vom ajunge să ne bucurăm mai deplin de viaţă.
Şi nu în ultimul rând ar fi frumos să ne facem o obişnuinţă de a avea în casă un loc sacru, cu obiectele noastre de putere, în care să ne retragem, să ne adunăm, să medităm sau să cerem viziuni.
Având în vedere toate acestea, am pus la punct un program pentru anul 2015, care vă oferă seminarii în care veţi găsi tehnici, exerciţii, ceremonii, ritualuri, cântece pentru toate aceste aspecte. Toate sunt menite să vă ajute în a vă găsi liniştea, pacea, echilibrul, înţelepciunea, răspunsuri la întrebări, calea sufletului vostru şi a vă ghida spre o nouă percepţie asupra vieţii şi spre a trăi plenar şi cu bucurie, pentru a parcurge această existenţă învăţând lecţiile importante, cu demnitate şi curaj, pentru a fi sănătoşi fizic şi emoţional, pentru a trăi în armonie în plan interior şi exterior. Vă aşteptăm cu drag.

24, 25, 26 aprilie, Seminar de extractii, cu Reiner Trenner,
26, 27, 28  iunie, Echilibrare energetica prin recuperarea sufletului si lucrul cu plantele, cu Ioana Madi
11, 12, 13 septembrie, Seminar de ritualuri si intelepciune legata de familie si relatii, cu Ioana Madi
23, 24, 25, octombrie, Seminar de acceptare a ideii de moarte, cu Reiner Trenner

Pentru detalii aici

https://spiritdrummer.wordpress.com/2014/10/26/programul-cursurilor-in-iasi-pentru-anul-2015/

Este spiritualitatea “pe bani”?

shamanism%20-%20storby

Zilele acestea am purtat pe facebook (unde altundeva?) o “discutie” despre o problema care, in culise, este foarte dezbatuta printre cei care se intereseaza intr-o forma sau alta de “spiritualitate”. Si anume: de ce trebuie sa platim pentru a avea acces la informatii despre shamanism, reiki, yoga sau orice alta varianta de cunoastere si evolutie ? Nu stiu despre celelalte forme cum este dar pot sa va spun o poveste despre samanism.

Hai sa ne imaginam, prima data, sau sa ne aducem aminte, cum era lumea cand banii nu existau, cand fiecare traia cu ceea ce producea sau ce vana. Cea mai veche amintire care este stocata in genele noastre este cea legata de vanatoare pentru ca, asa cum stim, primii oameni s-au hranit cu roadele pe care le gaseau in zona in care traiau: fructe, legume, radacini si cu ceea ce vanau. Asa incat, orice barbat, saman sau nu, invata de mic sa vaneze si cand spun asta nu ma refer doar la actiuni ci si la cum sa onoreze stramosii animale, care au venit inaintea noastra pe pamant si care, asa cum spunea samanul inuit, accepta sa se sacrifice pentru ca viata noastra sa poata continua. In functie de fiecare traditie, samanul tinea post sau nu, cand se pregatea de ritualuri si vindecare, dar toti erau oameni obisnuiti care participau la viata comunitatii, deci, implicit, si la vanatoare. Femeile, samani sau nu, erau pastratoarele apei si cele care, in comunitate, aveau grija sa gateasca carnea animalului care s-a sacrificat si sa coase hainele din pielea lui, pentru care multumeau.

Va marturisesc ca mi-ar placea enorm sa pot trai asa, barbatul meu sa mearga la vanatoare si la pescuit (si stiu sigur ca si lui i-ar placea) si m-as simti onorata sa gatesc si sa cos si as sti si cum sa multumesc animalului dar… stie cineva cat costa un permis de port arma sau un permis de vanatoare si pescuit ? Pentru ca nu avem de gand sa devenim infractori si sa facem braconaj deci… s-a dus visul asta daca nu folosim bani. Mi-ar plaea si chiar m-as multumi cu roadele pamantului daca as vea un teren pe care sa mi le cultiv dar nu am nici un fel de rude la tara si traiesc, deocamdata, in mijlocul orasului. Este cineva care ar putea dona un petec de pamant in schimbul invataturilor pe care as putea sa le ofer ? Altfel am nevoie, ceea ce si fac de altfel de ceva timp, sa strang ceva bani ca sa realizez acest vis, sa cumpar o bucata de pamant unde sa am o casuta mica si simpla si unde sa cultiv singura fructele si legumele pe care sa le consum.

Apoi, pentru a aparea in lume, trebuie cumva sa ne si imbracam si, daca tot nu avem animalul care sa ne dea pielea lui, mergem la magazin si cumparam cu bani cateva haine. Eu chiar traiesc ceea ce predic in cartea mea si niciodata nu imi cumpar mai mult decat am nevoie: o pereche de cizme, nu trei, o geanta, nu patru, un palton, nu doua, etc. Intotdeauna am grija sa nu ma las furata de « magia » bunurilor si sunt atenta daca am nevoie de ceea ce vreau sa cumpar sau nu. Inclusiv alimente, pe cat pot, cumpar din piata, o data pentru ca sunt mai naturale, al doilea pentru ca vreau sa ajut producatorii nu marile concerne si supermarketurile. Traiesc cat de simplu pot si, de curand, a inceput sa imi placa ideea de a imi face unele lucruri singura asa ca fac paine in casa, impletesc, etc.

Acum despre samani. Din toate timpurile si in toate culturile au existat oameni care erau pretuiti si iubiti pentru ca stiau sa se ocupe de spirit, de suflet, mai mult decat de planul material. Si nu ma refer aici numai la samani. De exemplu, in cultura noastra populara au existat povestitori care aveau rolul de a inventa si prezenta povesti celor care se adunau la claca. Ei sunt undeva intre creatori si actori, Fetii Frumosi si Ilenele Consanzene sunt in sufletul si mintea lor, in spusele si gesturile lor si spectacolul este rasplatit cu orice poate comunitatea : haine, mancare, unelte.

La fel e si cu samanii. In societatile traditionale, oricine apela la un saman, pentru un raspuns, pentru o durere de orice fel, pentru familie sau casa, stia ca trebuie sa duca acestuia ceva in schimb. In Tuva, de exemplu, duceau ceva ce samanul putea folosi pe costumul personal, mancare. La fel si in alte regiuni, oamenii obisnuiau sa aduca lucruri folositaore in gospodarie, mancare, etc. M-am gandit la acest aspect si mi-am dat seama ca ar fi frumos sa putem face si acum asa, m-as bucura sa pot primi cele necesare si sa nu fie totul « pe bani ». Am si facut aceasta oferta multor persoane care aveau reale probleme financiare, de a veni la orice intalnire aducand ceva in schimb.

Dar cand astazi schimbul este banul, de ce sa-l respingem ? Este si el o energie de schimb, nu e ceva negativ decat daca il privim asa si cei care au o reala respingere in interior vis-a-vis de bani ar fi bine sa priveasca inauntrul propriei persoane sa vada de ce simt asa. In plus, in tara noastra, o influenta majora a avut si comunismul, care ne-a invatat ca banul e ceva negativ si murdar, ca cei care au o situatie materiala cat de cat multumitoare sunt « dusmanii poporului » si multi purtam in sange si trauma bunicilor nostri care au avut de suferit din cauza asta, care au fost dusi la canal sau au fost persecutati in fel si chip. Nu energia banului e rea ci modul in care o folosim poate deveni unul nefavorabil pentru noi si pentru ceilalti. Atat timp cat ne limitam la a achizitiona ceea ce avem nevoie, atat timp cat ducem un trai decent, totul e in regula, in felul acesta chiar onoram dreptul divin de a ne bucura de viata. Daca insa devenim obsedati de bani si ne lasam manipulati de ei dorindu-ne bunuri pentru simpla distractie, atunci inseamna ca nu mai suntem in acord cu sufletul si spiritul nostru.

Ideea nu e nici sa ne retragem in singuratate si pustnicie, oricum si sihastrii au fost sustinuti de comunitate cu alimente, pentru ca atunci inseamna ca ne negam rolul, pe care unii dintre noi chiar il avem, de a aduce alinare sufleteasca, de a impartasi ceva din ceea ce Creatorul ne-a dat voie sa intelegem si sa simtim. De exemplu, aproximativ 150 de oameni s-au bucurat in Botosani de prezenta lui Vernon Foster, care le-a impartasit despre cultura nativ-americana, care le-a cantat si le-a creat o stare de pace si bucurie interioara. Dar el, pentru a parcurge distanta pana acolo are nevoie de masina, de benzina, de haine, de mancare si se pare ca multi intelegem aceste aspecte.

Si pentru mine e la fel. Cartea pe care am scris-o am dedicat-o, inca de la primele randuri, tuturor celor care vor sa-si incante sufletul si inima, cat am redactat-o m-am rugat pentru ca ea sa fie de ajutor si de alinare, m-am gandit cu drag la persoanele care o vor tine in maini si vor face exercitiile pentru a-si regasi pacea si linistea. Dar ca toate acestea sa se materializeze in plan concret am avut nevoie sa o dau la tipar si sa platesc.

Mi-as dori sa va ganditi la aceste aspecte cu intelegerea, compasiunea si dragul de care si noi dam dovada atunci cand ne gandim la ceilalti, ideea ar fi sa ne ajutam reciproc nu sa ne intoarcem unii impotriva altora. Nu facem spiritualitate pe bani, pentru bani, cu scopul de a face bani sau afaceri dar trebuie sa ne respectam totusi si nevoile noastre personale.