Din momentul in care am auzit despre teoria dialogului vocilor interioare am fost foarte interesata sa aflu mai multe si sa particip la seminarul sustinut de Joy Manne la Bucuresti. Am fost intotdeauna pasionata de psihologie si de functionarea fascinanta a creierului, psihicului, emotiilor specifice fiintei umane. Ideea ca lupta interioara care se da in fiecare dintre noi are un nume si, mai ales, o rezolvare, m-a atras si m-a determinat sa-mi doresc sa constientizez mai multe si sa incerc aceasta metoda atat de noua la noi.
Joy Manne vorbeste foarte mult despre diferenta dintre „activare” si „constientizare”. Cu adevarat, fiecare dintre noi suntem, in functie de situatiile in care intram de-a lungul vietii, in fiecare zi, „activati” in cele mai multe cazuri si, mult mai rar, „constienti” de ceea ce ni se intampla, de modul in care actionam, de reactiile pe care le starnim in oamenii cu care interactionam. Pornind de la ideea general valabila si propovaduita de toti invatatorii nostri spirituali, ca trebuie sa ne asumam intreaga responsabilitate pentru viata, actiunile, dorintele si reactiile noastre, Joy Manne a prezentat un intreg proces prin care putem mai usor integra rezultatele unei constelatii, a muncii noastre spirituale, a cautarilor noastre.
Teoria sa se bazeaza, in primul rand, pe disciplina de sine, pe care orice om care isi doreste sa evolueze este dator sa si-o autoimpuna. Poate ca samanismul este una dintre cele mai liberale si libertine cai de acces in lumea spiritului, insa disciplina (autodisciplina) inseamna sa iti doresti cu adevarat sa te descoperi, sa intentionezi foarte clar asupra a ceea ce ai inca de rezolvat si de adus in viata personala, sa recunosti sursa ta de viata, putere. Pentru a realiza acest deziderat trebuie sa lucrezi permanent cu tine, sa „calatoresti”, sa cauti raspunsuri, sa stii ce inseamna smerenia si respectul fata de ajutoare, fata de cei care ne invata, fata de Divinitate, sa iti imbratisezi cu drag si cu mare respect propriile limite ca fiinta umana.
Poate ca sistemul constelatilor familiale este, cum spunea Hellinger, „democratia samanismului” dar si aici ai nevoie in primul rand de constientizarea faptului, atat de negat astazi, ca esti in mare masura legat de destinul familiei tale si ca, fara rezolvarea unor traume, a unor tare si tipare legate de aceasta, nici o evolutie spirituala nu e posibila. Poti incerca din rasputeri sa meditezi, sa „calatoresti”, poti sa ajungi la decorporalizare si la minunate sondari ale lumilor de dincolo (indiferent ca le spunem astral, univers, lumea de sus, rai, etc.), nu vei fi niciodata implinit, linistit, daca nu iti poti imbratisa mama, tatal, bunica, bunicul, daca nu le poti onora destinul si daca, astfel, nu poti lasa deschisa poarta prin care toata energia iubitoare si vindecatoare ce vine dinspre ei sa te invadeze si sa te propulseze intr-o minunata zona a iubirii absolute si neconditionate. Sa nu uitam ca toti marii invatati ai lumii si toate popoarele indigene isi onorau si isi venerau strabunii din ale caror reguli si traditii nu ieseau niciodata. Daca toate acestea nu ar fi existat, daca cei din vechime nu ar fi pretuit mostenirea lasata de strabuni, astazi nu ar fi existat samanism.
Din punctul de vedere al lui Joy Manne suntem doar in masura de aproximativ 10% liberi sa ne alegem drumul in viata si numai cei care nu isi constientizeaza limitarile pot cu adevarat sa nege acest fapt. Astfel, suntem, in primul rand, inconstienti, de cele mai multe ori, de restrictiile pe care propriul nostru ego, cu toate subpersonalitatile frumos create, ni le impune. Urmeaza apoi treapta arhetipurilor, sub imperiul carora ne formam diferite conceptii despre viata: ne recunoastem in Cenusareasa, in Fat Frumos, in destinul vreunui rege sau a vreunui ganditor celebru si felul in care aceste modele rezoneaza in noi ne vorbesc despre propriile noastre determinari si tipare. Apoi familia: ea este prima la care spiritul nostru, atat de liber in zona de unde vine, trebuie sa invete sa se adapteze. Invatam inca din primele luni de viata cum sa o controlam pe mama prin plansetul plin de jale sau cum sa o multumim printr-un zambet. Mai sus cu o treapta se afla ceea ce unii numesc karma, destin, soarta, iar Joy Manne a denumit in gluma (sau nu) „some reasons” (oarece motive) aceastea conditionandu-ne intr-un mod subtil pe care putem sa-l acceptam cu drag, ca pe o provocare de a intelege din ce in ce mai multe despre noi din „lectiile” pe care viata ni le ofera sau pe care putem sa le negam la infinit conform dorintei ego-ului nostru de a ne pozitiona mai presus de orice altceva. Si iata ca pe cea mai de sus treapta gasim pe Dumnezeu, Divinitatea, Sinele, Constiinta Suprema, la care ne raportam permanent ca la sursa suprema si a carui lumina o regasim, daca suntem atenti si constienti, in fiecare dintre noi.
Ego-ul e ceva ce nu putem nega, la fel ca si personalitatea. Ceea ce ne invata Joy Manne este sa ne „imblanzim” aceaste aspecte prin cunoasterea, constientizarea, acceptarea si folosirea lor intr-un mod util noua. Astfel, ea considera ca ne nastem ca un „copil vulnerabil”, care invata, de-a lungul vietii, traiul in familie si in societate. Din pozitia unui „ego constient” putem observa dezvoltarea succesiva a subpersonalitatilor noastre care raman cu noi toata viata si pe care, odata ce le recunoastem in noi insine, le putem folosi in dezvoltarea noastra personala. In contactul cu familia vom dezvolta initial o subpersonalitate care stie sa faca pe placul tuturor (pleaser) in speranta ca va fi recompensat, apoi, apare in noi un „critic interior”, care preia sarcina parintilor si ne determina, in cel mai bun caz, sa facem lucrurile din ce in ce mai bine, urmeaza „perfectionistul” si, dirijorul orchestrei, „protectorul controlorul”, cel care are datoria de a ne proteja dar si obsesia de a controla viata noastra si pe cea a celor din jurul nostru. Alte subpersonalitati pot fi „rebelul”, „mama buna” sau „mama rea”, „tatal bun” sau „tatal rau”, si, mai ales, „subpersonalitatile negate” care sunt de obicei si cele pe care nu vrem sa le vedem dar pe care le recunoastem cu usurinta la altii, cele pe care le ingropam atat de profund incat ajungem sa credem ca nu le avem.
Vestea buna este ca aceasta metoda, pe care Joy Manne o propune, este foarte eficienta, dupa cum am putut vedea la Bucuresti, te ajuta sa descoperi cum esti uneori controlat de aceste subpersonalitati si cum poti sa incepi sa le folosesti constient. Este o exeperienta unica si interesanta sa participati la un seminar al acestei deosebite invatatoare care a pus bazele respiratiei vindecatoare si a acestei metode a dialogului vocilor interioare.
Joy Manne, „Dialogue interieur” au quotidien ou comment mettre sa personnalite en scene!
Joy Manne, Arising and ceasing buddhist psychology for daily life
Joy Manne, Je respire, donc je suis. La respiration consciente au quotidien
site Joy Manne:
Lasă un răspuns